Liber la microfon: Ziua Limbii Romane la Viitorul Roman
Pentru a reaminti tuturor, prin “necuvintele” lui Nichita, “ce patrie minunată e această limbă” și pentru a-i sprijini pe românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi identitatea naţională, ziua de 31 august a fost proclamată, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române, în numele celor 28 de milioane de vorbitori ai săi din toată lumea. Românii trăitori departe de patria limbii native își gândesc graiul matern fie ca pe un dat cultural iubit și cultivat, fie, din nefericire, ca pe o reminescență adesea poluată sau ignorată a unui timp condamnat uitării. Amintirile însă ne vor rămâne întotdeauna, la fel cum se păstrează mirosurile și gusturile care, pe neașteptate, reapar dintr-un cotlon uitat al memoriei, pentru a aduce, odată cu ele, o avalanșă de imagini și întâmplări…
În mod inspirat, Societatea Culturală “Viitorul Român” a ales să sărbătorească Ziua Internațională a Limbii Române duminică, 30 august 2015, la Restaurantul “Dunărea” din Anaheim, California, la care fiecare român din imprejurimi revine cu plăcerea regăsirii aromelor de acasă și, prin ele, a unei căi spre identitatea sa umană. Nu degeaba Beniamin Roșca-Năstăsescu era de parere că “arta culinară este ştiinţă, dar nu doar ştiinţă, ci şi artă. Şi nu doar artă, ci şi comuniune.”
Virgil Adumitroaie, președintele societății, a conceput această seară de sărbătoare ca pe o întâlnire nesofisticată, onestă și cordială, între oameni ale căror rădăcini se definesc printr-un orizont comun, de limbă română și de doruri îndepărtate.
Călătoria sentimentală pe poteca amintirilor de limbă română a început cu o incursiune radiofonică în lumea literaturii și poeziei. Celor prezenți le-a fost oferit privilegiul delectării inedite cu fragmente literare lecturate de înșiși autorii lor. Fie că le mai auzisem sau nu, toți cei prezenți ne-am așezat la “masa umbrelor”, la care ne-au transportat peste neguri de timp vocile unor titani ai cuvântului, precum Camil Petrescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu, Eugen Ionescu, Nichita Stănescu…Limba română era astfel celebrată în toată splendoarea ei literară, ca vehicul de înțelepciune și liant peren în cristalizarea culturii noastre.
Virgil Adumitroaie i-a invitat apoi pe oaspeții “Viitorului Român” și ai restaurantului “Dunărea” să devină participanți activi la a doua parte a seratei, sugestiv intitulată “Liber la microfon”. Membrii publicului urmau să se perinde pe scenă și, în aproximativ 3 minute fiecare, să le împărtășească prietenilor și conaționalilor prezenți un moment de limbă română care le-a marcat existența, din orice sferă, fie ea culturală sau personală. Cu o remarcabilă solicitudine, jovialitate și cordial entuziasm, toți cei prezenți au participat, delectându-ne cu fragmente de literatură, poezie, cu cântece sau epigrame,în graiul amintirilor și poveștilor copilăriei noastre.
De la creațiile unui George Coșbuc sau Marin Sorescu, spre “Necuvintele” lui Nichita Stănescu și epigramele lui Păstorel Teodoreanu, de la Virgil Carianopol la Nicolae Labiș, de la George Topîrceanu la Ion Barbu, Ana Blandiana sau Octavian Paler, ajungând la Constantin Tănase și Parintele Stăniloae, o întreagă pleiadă de comori din patrimoniul limbii române au fost revizitate, cu pioșenie, zâmbet sau ochi înlăcrimați.
O seară de o mare umanitate, sub semnul comunicării în limba- mamă și a perpetuării ei printre trăitorii într-o lume adoptivă, a fost completată de bucatele românești pe măsură, gătite fără cusur și cu dichis de gazdele noastre de la restaurantul “Dunărea”, care au demonstrat din nou, dacă mai era cazul, că “arta cu cei mai mulţi adepţi rămâne totuşi arta culinară.” (Valeriu Butulescu)
Emily Dickinson vedea cuvântul ca pe un organism viu, căci “un cuvânt moare în momentul în care e rostit, spun unii. Eu spun că începe să trăiască abia în acel moment.” Limba română a fost și rămîne o încrengătură binecuvântată de cuvinte vechi și noi, amintiri și doruri, prin care “ne privim în ochi depărtările, în care fiecare din noi a părăsit ceva”, cum spunea cândva un om drag…
Abilitatea unui popor de a se autodefini este conferită, într-o măsură covârșitoare, de demnitatea de a-și fi conservat o limbă unitară de-a lungul secolelor de istorie, limbă care se constituie ea însăși într-un liant cultural și etnic. Ziua Internațională a Limbii Române, limbă văzută ca “întâiul mare poem al unui popor”, cum o numea Lucian Blaga, a fost astfel sărbătorită de “Viitorul Român”, pentru a treia oară în California, ca fiind limba patriei noastre de suflet, o limbă a prieteniei, în care visăm și iubim.
by Anca Adumitroaie