Duminică 19 mai 2013 a avut loc, sub egida Societății Culturale “Viitorul Român”, prezentarea cărții cu titlul “În căutarea Magicianului Alb”, un dialog alunecat în dimensiune livrescă între Ștefania Magidson și scriitoarea Carmen Firan. Evenimentul literar a fost organizat la reședința din Monrovia a familiei Kloes, și s-a bucurat de prezența unui public entuziast și avizat. Printre cele aproximativ 65 de persoane care au participat la o seară încîntătoare în grădina inundată de verdele crud și de frumusețea grațioasă a florilor de mai s-au numărat domnul Consul General al României la Los Angeles, Eugen Chivu, cu soția, precum și domnul Gabriel Duțu, Consul Economic, cu soția. Am fost invitată să fiu, alături de doamna profesoară Georgiana Gălățeanu, moderatoarea conversației pe marginea volumului, conversație care le-a inclus pe cele două autoare, doamna Ștefania Magidson și scriitoarea Carmen Firan, care s-a alăturat seratei pe cale virtuală, prin Skype, de la New York.
Am avut plăcerea de a parcurge cartea pe nerăsuflate înaintea evenimentului în sine și am constatat că lectura m-a captivat inexorabil. Mărturisesc, am fost vrăjită de potențialul extrem al dialogului pe marginea unor “meleaguri”, cum frumos le numea Ștefania, unde spiritualul și umanitatea terestră își dau mîna. Viziunea autoarelor asupra impactului alienării, dogmatismului și lipsei toleranței în lumea haotică modernă informează și fascinează.
Serata literară a fost inițiată, în după-amiaza tîrzie a zilei de 19 mai, prin cuvîntul de întîmpinare al doamnei Ionela Kloes, președinte al Societății Culturale”Viitorul Român”, care a mulțumit publicului pentru participarea la lansarea cărții, eveniment susținut în totalitate de Societatea “Viitorul Român”. Doamna Kloes a continuat cu prezentarea celor două moderatoare, Dr. Anca Adumitroaie si Dr. Georgiana Gălățeanu, a Ștefaniei Magidson și a lui Carmen Firan. A venit rîndul meu apoi să împărtășesc publicului cele cîteva impresii de cititor, pe care lectura “Magicianului Alb” mi le inspirase. Pentru mine, volumul s-a concretizat într-o incursiune benefică de explorare, în metaforă, a meandrelor Sinelui Nobil, catalizatorul miracolului autodeterminismului și al forței regeneratoare a liberului arbitru. Acel “taifas fără pretenții”, cum îl numesc cu modestie autoarele, abordează cu onestitate subiecte controversate precum : “Ne putem alege destinul?”, “Păcat, Vină, Pedeapsă”, “Frica de moarte”, “Mai citim? Ce și cît?”, “Ce ne spun visele?” etc. Deținătoare a unui masterat în psihologie spirituală aplicată, Ștefania Magidson, călătoare pasionată în plan geografic și ideatic, răspunde întrebărilor lui Carmen Firan din perspectiva căutării acelui Magician Alb văzut ca un Gandalf spiritual, mesager al meleagurilor mai puțin înțelese și infinit complexe ale umanității interioare. Cartea detaliază epifanii esoterice, în vreme ce idei ca “fatalitate”, “misiune sau contract sacru” sînt accesate din perspectivele psihologiei spirituale sau ale experiențelor personale.
Carmen Firan a remarcat ideea destinului cărților, cel al volumului în discuție fiind nașterea operei ca proces al creației însingurate; a amintit apoi de privilegiul de a lucra cu un om deosebit, prietenia cu Ștefania însemnînd pentru ea întîlnirea cu însuși Magicianul Alb al căutării de sine, ghidul pe căile aceastei aventuri livrești. Cartea este astfel o călătorie în interiorul nostru profund, oferind cititorului satisfacția descoperirii unor adevăruri spirituale primordiale.
Ștefania Magidson a mulțumit celor prezenți pentru timpul lor, timp care devine treptat un lux în prezentul nostru trepidant. Din perspectiva autoarei, cartea abordează teme universale, reprezentînd, în același timp, o explorare a lumii interioare, a modalităților de comunicare atît cu noi înșine, “ca ființe spirituale care și-au dorit o experiență umană”, cît și cu ceilalți, în completarea atîtor “dialoguri frînte”, pe care le abandonăm cotidian.
Au urmat o serie de întrebări ale moderatoarelor și răspunsuri ale Ștefaniei. Astfel, în carte e atins subiectul “alienării”, în accepțiunea lui duală de însingurare, de inapartenență, alături de cea psihiatrică, de îndepărtare de la normele sănătății mentale. Am fost interesată să aflu care ar fi cîteva repere de ancorare în noua realitate, pe care le recomandă Ștefania emigranților, în afara constantei interacțiuni umane pe care, personal, o profesează. Răspunsul ei a fost o rememorare succintă a anilor dificili ai adolescenței, cînd, după emigrarea în Statele Unite, își pierduse toate reperele palpabile ale existenței cotidiene. În virtejul căutărilor propriei identități au ajutat-o activitățile zilnice cu proiecție spirituală, conexiunea constantă cu divinitatea, precum și lecturile din Mircea Eliade și swamii indieni. Următoarea întrebare, cea a Georgianei Gălățeanu, a explorat alegerea titlului cărții și ceea ce a primat ca importanță pentru autoare: procesul căutării Magicianului Alb în sine sau armonia revelației de a-l fi întîlnit. Ștefania a considerat ambele fațete ale procesului descoperirii de sine importante pentru revelarea supremă “a acelui Eu mai înalt din interiorul nostru, care înțelege legile subtile ale universului.”
Una din perspectivele generoase din care este abordată această incursiune în labirintul esoteric al psihicului și spiritului este aceea a toleranței, a acceptării. În carte, episodul călugărului moldovean reprezintă un exemplu elocvent al obstacolelor pe care habotnicia și dogmatismul le ridică în calea propagării acestei perspective. Întrebată dacă se mai confruntase cu episoade similare în peregrinările sale prin lume, Ștefania a amintit de lumea exclusivistă a mormonilor din Salt Lake City si de sentimentul că doar apartenenții unor anumite caste vor accede, la un moment dat, în lumea celor aleși. A dat apoi citire unor fragmente din volum, moment pe care l-am perceput ca pe o poartă deschisă direct spre dialogul cordial care generase Magicianul Alb.
Georgiana a întrebat-o apoi pe Ștefania cum apreciază ea ideea de fatalitate, de predestinare, din perspectiva baladei “Miorița” și a comuniunii eterne, ritualice, cu natura, văzută ca sărbătoare în spiritualitatea ancestrală a românilor. Ștefania a discutat, din unghiul viziunii profesionale și personale, despre acel “coping mechanism”, modul uman de a accepta și de a înfrunta tragediile, în același timp menținîndu-și echilibrul mental.
S-a alunecat, în mod firesc, spre conceptul de “Samsara”, acea curgere continuă, roată a vieții, morții și renașterii, vesnică ratacire prin cercurile ființei. Conceptul a fost ilustrat copleșitor în documentarul produs de soțul Ștefaniei, Mark Magidson, documentar pe care, personal, l-am asemuit cu o meditație-sinestezie de muzică și culoare. Urmărind conceptele reîncarnării, ale metempsihozei, în carte se mai avansează ideea că “sîntem ființe spirituale, care și-au dorit o experiență umană”, de multe ori expresii ale unor “contracte sacre”, pe care avatarurile noastre le-ar fi încheiat cu divinul, pentru restabilirea echității universale. În spiritul aceleiași împliniri, Anaïs Nin îi mărturisea cîndva confidentului său, jurnalul intim: “Aruncă-ți visurile în văzduh, nu știi ce-ți vor aduce îndărăt: o nouă viață, un nou prieten, o nouă iubire, un nou tărîm”. Cuvintele lui Nin par a o fi inspirat pe autoare atunci cînd și-a conturat drept mantra existențială moto-ul extras din psihologia spirituală: “Să ne alegem un vis pe care l-am dorit dintotdeauna și să-l transformăm în realitate”. Fundația “Blue Heron” de ajutorare a orfanilor din România, pe care ea a înființat-o, a fost pentru Ștefania Magidson concretizarea acelui vis, precum și expresia unui “contract sacru” cu ea însăși și cu armonia ei interioară.
După ce Ștefania a mulțumit Societății “Viitorul Român” pentru găzduirea evenimentului literar, a urmat autografierea de carte, seara continuînd cu discuții relaxate și incitante, acompaniate de gustări și băuturi delicioase.
Volumul “În căutarea Magicianului Alb” amintește cititorului de revelații, acele epifanii inexplicabile, dar reale și frecvent documentate, pe care mie, în copilărie, mi le aduceau poveștile vîntului cînd mă dădeam în leagăn, insuflîndu-mi dorul imaterial de țărmuri îndepărtate. Meritul primordial al Magicianului din noi devine, astfel, permanenta curiozitate, acea neliniște scrutătoare a spiritului. Dacă sîntem cu adevărat un univers în mișcare browniană printre alte universuri, cum ne păstrăm identitatea și unicitatea în vîltoarea lumilor?
“În căutarea Magicianului Alb” de Ștefania Magidson, în dialog cu Carmen Firan m-a fascinat prin onestitatea cu care sînt explorate acele meleaguri mai puțin înțelese și infinit complexe ale umanității interioare. Autoarele îl fac părtaș pe cititor la momente de răscruce sufletească, abordate tradiționalist și personal, la gînduri și reacții în fața alienării, dogmatismului, lipsei toleranței. Cartea, un periplu generos către aflarea sensului existenței, în căutarea antidotului la întuneric și indiferență, se transformă în confident, asemenea unui jurnal intim, iar cînd o închizi, te învăluie aceeași tristețe ca la despărțirea de un prieten. Mie “În căutarea Magicianului Alb” mi-a oferit un adevărat regal sufletesc și nu am nici o îndoială ca va avea același efect benefic asupra tuturor cititorilor săi. Societatea “Viitorul Român” a avut bucuria și privilegiul de a oferi celor prezenți o ambianță propice invocării Sinelui Nobil din noi toți.