Ana Blandiana și Romulus Rusan: călătorie americană spre memoria colectivă - de Anca Adumitroaie

Când scrii sau spui “Ana Blandiana”, vocalele par să îmbrățișeze consoanele sfioase într-o strânsoare curată și efervescentă de poezie, adevăr, demnitate și dealuri ondulate, de undeva din numele de taină împrumutat de la satul mamei. Nu degeaba a fost numită poeta cu “cel mai frumos nume din literatura română”, sunând a poveste ca și Kira Kiralina…

Poeta Ana Blandiana și soțul ei, scriitorul Romulus Rusan, au ajuns în Los Angeles pe 10 iunie 2015, la invitația Societății Culturale “Viitorul Român”. Los Angeles a fost punctul terminus al periplului american al cuplului de scriitori, inițiat la invitația Institutului Cultural Român din New York și a directoarei acestuia, poeta Doina Uricariu.

Itinerariul american începuse pe Coasta de Est, urmând a se concluziona pe Coasta de Vest a Statelor Unite. Ana Blandiana si Romulus Rusan au participat, împreuna cu Doina Uricariu, intre 27-31 mai 2015, la BookExpo America, Javits Center, New York. Între 2-7 iunie, cei trei scriitori au fost invitații de onoare în cadrul unor evenimente organizate în cinstea lor la Biblioteca Congresului SUA, apoi la Ambasada României din Washington DC, urmate de San Francisco și Hayward, California.

Pe data de 13 iunie 2015, la elegantul amfiteatru Fran Norris Scoble Performing Arts Center al Școlii Westridge din Pasadena, Ana Blandiana, Romulus Rusan și Doina Uricariu au participat la o întâlnire cu diaspora românească și cititorii americani. Evenimentul a fost organizat de Societatea Culturală “Viitorul Român”, în colaborare cu ICRNY, prin directoarea Doina Uricariu. Blandiana și Rusan se aflau în Sudul Californiei atât în calitate de poeți și scriitori, cât și ca inițiatori ai proiectului Memorialului Sighet. Începând din 1993, Romulus Rusan și soția sa Ana Blandiana au organizat, într-o fostă închisoare comunistă de la Sighet, un altar al memoriei unic, în acea perioadă, in lume: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Anticomuniste.

Seara a fost deschisă de Virgil Adumitroaie, președintele Societății Culturale “Viitorul Român”, cu un succint cuvânt de bun-venit, urmat de domnul Eugen Chivu, Consul General al României la Los Angeles, care a salutat oaspeții și publicul din partea domniei sale și a Consulatului. În calitate de director cultural al “Viitorului Român, am oferit celor de față o foarte condensată prezentare a celor trei distinși oameni de cultură, urmată de un foarte scurt documentar în limba engleză, dedicat Memorialului de la Sighet. Înainte de a o invita la cuvânt pe poeta, prozatoarea și eseista Ana Blandiana, una dintre cele mai importante conștiințe literare și civice din peisajul literar românesc, i-am adresat poetei “cu cel mai frumos nume din literatura română” întrebarea “de ce primul memorial de acest tip în România si de ce la Sighet?”. Ana Blandiana ne-a vorbit atunci despre istoria proiectului Memorialului de la Sighet, care ocupă în viața ei “locul unei carți nescrise”. Spune Blandiana: “Muzeul Memorialului Sighet este locul în care tinerii învață memoria…ca o adevărată pedagogie a neuitării”. Cât despre întrebarea mea “de ce la Sighet?”, Ana Blandiana arăta că “Sighetul a fost începutul, locul în care, cu o claritate aproape teoretică, au fost puse în practică, demascându-se astfel, procedeele și etapele represiunii care, pentru a deveni cu adevărat eficace, trebuia să distrugă înainte de toate elitele.” In 1993, Ana Blandiana și Romulus Rusan au propus Consiliului Europei transformarea închisorii de la Sighet într-o “instituție internațională a memoriei represiunii comuniste, din proiectul primului memorial al victimelor comunismului din lume”.

Discursul doamnei Ana Blandiana a fost urmat de prezentarea succesiunii de diapozitive (“slideshow”) intitulată “Memoria ca formă de justiție”, închinată Memorialului de la Sighet. Fiecare diapozitiv a fost comentat de către scriitorul Romulus Rusan, cu unele intervenții ale Anei Blandiana. După cum ni s-a explicat, “cele 60 de celule ale vechii închisori în care a fost exterminată elita interbelică din România” au fost transformate în săli de expoziție. “În fiecare sală au fost expuse, cronologic și tematic, evenimentele care au dus la comunizarea României”, precum și “o cronologie mondială a Războiului Rece”, ne spunea Romulus Rusan”. A doua parte a vieții, scriitorul și-a dedicat-o acestei munci de cercetare istorică, creând de asemenea un Centru Internațional de Studii asupra Comunismului. În 2013, în cadrul cercetării Centrului a apărut “Cartea Morților”, 900 de pagini cu nume de persoane decedate în lagărele și închisorile comuniste între 1945- 1989. Câteva nume ale sălilor de la Muzeul Sighet, despre care ne-au relatat cei doi scriitori, sunt: Crearea și funcționarea Securității, Colectivizarea forțată a agriculturii, Distrugerea partidelor politice,

Persecuțiile contra bisericilor, Distrugerea Academiei, Represiunea contra culturii, Rezistența din munți, Poezia în inchisori și multe altele. Romulus Rusan scria cândva: “Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm”, iar Ana Blandiana remarca acea “mare singurătate și insuportabila tăcere în destinul poporului român”. Astfel, Memorialul de la Sighet s-a născut din “credința că acea singurătate trebuie să înceteze, și ea nu poate înceta decât dacă tăcerea încetează”.

Slideshow-ul închinat Muzeului de la Sighet a fost urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri, atmosfera animându-se prin generozitatea cu care Ana Blandiana și Romulus Rusan au interacționat cu publicul, fascinat de umanitatea și afabilitatea acestor adevărate simboluri ale culturii române și militantismului anticomunist.

A doua parte a serii a fost dedicată activității literare a celor trei distinși scriitori. Doina Uricariu, directoarea ICRNY, a fost moderatoarea discuțiilor, începând prin a descrie amploarea activităților culturale ale Institutului și colaborarea trecută și potențial viitoare cu instituțiile culturale ale Coastei de Vest a Statelor Unite. Doamna Uricariu a mai amintit și de lunga și frumoasa colaborare atât cu Ana Blandiana, ale cărei volume le-a editat în numeroase rânduri, cât și cu Romulus Rusan. Cei trei scriitori au oferit publicului fragmente de lectură din volumele lor, mai vechi sau mai recente. Ana Blandiana a prezentat cartea sa “Patria mea A4”, tradusă recent în limba engleză. Cartea mai fusese lansată și la Madrid, în noiembrie 2014, precum și la Londra (aprilie 2015) și Torino (mai 2015). Înțelegem ermeticul titlu al acestui volum ca pe un refugiu în lumea de vis a poeziei, a cărei concretizare și revelație e coala alba. În paginile acestea albe se adăpostește o “patrie a neliniștii”, generatoare de inefabil lirism:

“Aici este patria neliniştii,
Gata să se răzgândească
Din clipă în clipă
Şi, totuşi, nerenunţând să aştepte Ceva nedefinit. Aici este patria,

Între pereţii aceştia
La câţiva metri unul de altul,
Şi nici măcar în spaţiul întreg dintre ei, Ci doar pe masa cu hârtii şi creioane Gata să se ridice singure şi să scrie,

Schelete brusc animate ale unor condeie mai vechi Nefolosite de mult, cu pasta uscată,
Lunecând pe hârtie frenetic
Fără să lase vreo urmă…

Aici este patria neliniştii:
Voi reuşi vreodată
Să descifrez urmele care nu se văd, Dar eu ştiu că există şi aşteaptă
Să le trec pe curat
În patria mea A4?”

Romulus Rusan a citit un fragment din binecunoscuta sa carte- jurnal de călătorie “America Ogarului Cenușiu”, apărută în anii ’70, care fusese nu doar un bestseller (17000 de exemplare), ci și un fulminant succes de critică și un veritabil deliciu literar și inspirație pentru cititori. La rândul său, Doina Uricariu și-a prezentat volumele de memorialistică “Maxilarul inferior” și “Scara leilor”, volumul de poezie “The Glass Book”, alegând pentru lectură poeme din ciclul “Reading Poems Between the Wedding Candles”. Întâlnirea celor trei scriitori cu diaspora românească și cititori americani din Los Angeles s-a finalizat cu acordarea de autografe și discuții animate.

Cineva foarte drag mie scria cândva despre impactul poeziei Anei Blandiana asupra cititorului de orice vârstă: “Învățăm, cu ploaia deschisă în palme ca o carte, să trecem de la frica iubirii din vis, la revelația iubirii reale…devenim liberi, fără să copiem libertatea ei, doar trăind-o și înțelegând-o pe a noastră! De la ea învățăm să fim mai blandieni…” Mergând prin iarba poeziei cu picioarele goale, poeta își recuperează sinele și ne ajută să ni-l descoperim și respectăm pe al nostru, parte a acelei memorii colective, ca formă de justiție și adevăr.

Bucuria de a-i fi cunoscut și redescoperit pe Ana Blandiana și Romulus Rusan în această vară la “Viitorul Român” s-ar putea rezuma, poate, în inseși cuvintele Anei Blandiana, înțelese ca un crez absolut al conștiinței lor civice, al demnității și probitatii lor de o viață:

“Răspunsul la întrebarea dacă poate fi reînvățată memoria este în mod hotărât DA, nu numai ca o formă de optimism, dar și ca singura cale posibilă pentru a ne salva din trecut”.

Ana Blandiana și Romulus Rusan: călătorie americană spre memoria colectivă – de Anca Adumitroaie